Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Comedie în două părţi de Molière
Traducerea:  Alexandru Kiriţescu

Adoptând formula „teatrului în teatru”, spectacolul orădean se constituie ca o colecție a diferitelor stiluri teatrale, împrumutând, rând pe rând, elemente din tragedia greacă, commedia dell’arte, teatrul popular, clasicismul elisabetan și cel francez, teatrul asiatic și cel cehovian. Prin aceste epoci și spații diferite se țese povestea seducătorului libertin Dom Juan, care vede frumusețea pretutindeni și nu vrea să nedreptățească femeile iubind numai una singură dintre toate. Dona Elvira, Charlotte și Mathurine sunt numai câteva din lunga suită de femei care au crezut în sinceritatea jurămintelor de iubire ale fermecătorului Dom Juan. Tonalitatea veselă, tinerească a începutului se estompează pe parcursul piesei, pentru a lăsa loc straniului, cinismului și, în final, chiar tragicului. Actul al III-lea prezintă întâlnirea dintre Dom Juan și un sărac retras în pustietatea pădurii pentru a se ruga. Dom Juan nu ezită să adreseze o sfidare divinității și încearcă să îl pervertească pe sărac, oferindu-i un ludovic de aur în schimbul proferării unor injurii. Tot pădurea este spațiul în care soarta lui Dom Juan pare să se schimbe. Frații Elvirei, Dom Alonso și Dom Carlos caută să răzbune rușinea trăită de sora lor și îi dau aventurierului răgazul de o zi până a-l pedepsi cu moartea.

Amestecul de realism și miraculos se face simțit cu precădere în actul al IV-lea, când, după episodul creditorului Dimanche, la masa lui Dom Juan își face apariția însăși Statuia Comandorului, pe care Dom Juan o invitase în derâdere să i se alăture. Actul al V-lea înfățișează falsa pocăință a lui Dom Juan, care joacă această comedie în fața lui Dom Alonso, rămânând imperturbabil, insensibil la toate semnele prevestitoare de rău. Depărtându-se de la textul original, montarea orădeană propune, în stil postmodernist, o serie de finaluri posibile, dintre care cel mai percutant reliefează probabila transformare a lui Sganarelle într-un viitor Dom Juan. Astfel, mitul trăiește mai departe.

Distribuţia:

Dom Juan:  Petre Panait
Sganarelle:  Richard Balint
Guzman:  Ileana Iurciuc
Don Carlos:  George Voinese
Don Alonso:  Alexandru Rusu
Don Louis:  Marcel Popa
Un cerşetor:  Şerban Borda
Pierrot:  Sebastian Lupu
Servitorii lui Dom Juan:  Petre Ghimbăşan, Andrian Locovei, Igor Lungu
Duminică:  Doru Fîrte
Arlechino:  Petre Ghimbăşan
Dona Elvira:  Mariana Presecan
Charlotte:  Şerban Borda
Mathurine:  Sorin Ciofu
Comandorul:  Dorin Presecan
Moartea:  Angela Tanko
Mimi:  Şerban Borda, Pavel Sârghi
Călugăriţele:  Linda György, Zentania Lupşe, Mihaela Gherdan
Suita Elvirei:  Petre Ghimbăşan, Andrian Locovei
Mătuşa Simonette:  Ion Ruscuţ
Nepoţii Simonettei:  Petre Ghimbăşan, Andrian Locovei, Igor Lungu,  Mihaela Gherdan, Corina Cernea, Linda György, Zentania Lupşe
Suita lui Don Alonso:  Petre Ghimbăşan, Andrian Locovei, Igor Lungu
Corul:  Simona Nica, Mona Erhan, Corina Cernea, Andrian Locovei, Igor Lungu, Petre Ghimbăşan, Mihaela Gherdan, Linda György, Zentania Lupşe
Suita Comandorului:  Simona Nica, Mona Erhan, Corina Cernea, Adrian Marian, Adrian Surducan

Regia artistică:  Radu Nichifor 
Scenografia:  Vioara Bara 
Asistent scenografie:  Marinela Asăvoaie 
Coloana sonoră:  Florian Chelu, Mircea László Horváth 
Coregrafia:  Victoria Bucun
Regia tehnică:  Ofelia Fîrte
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Iosif Balogh, Sorin Precup, László Attila Oláh
Sonorizarea:  Cristian Segărceanu

Data premierei:  28 februarie 2002

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP