Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

de Dan Mihu
Premieră absolută

„Scrisă pentru un singur personaj, piesa este o monodramă care problematizează lipsa comunicării între intelectualul rasat și societatea de consum. Protagonistul poartă o „discuție” în contradictoriu cu un al doilea personaj absent [propria voce, înregistrată pe bandă de magnetofon], care-l ispitește mereu să se lepede de lumea iluzorie, pentru a accepta stearpa realitate cotidiană, „cu oamenii și războaiele lor meschine”. Este o luptă surdă cu malformația sinelui său. Eroul „vede” idei („Realitatea nu există, este doar o iluzie”) și preferă să viețuiască într-un univers construit (aranjează scaunele în scenă, explică unde este baia, bucătăria, etc.), nu într-unul dat. Încercările de a-l schimba eșuează. Deși nu reușește întotdeauna să dibuiască drumul spre bibliotecă (echivalentul găsirii izbăvitorului fir al Ariadnei), personajul nu prinde nici contur lumesc („Refuz realitatea!”), făcând echilibristică pe muchia psihanalizei. Mai mult decât faptul că nu se poate decide, drama lui constă în așteptarea „cu plictiseală, fără chef și fără regrete”, a morții. Un câine hăituit și fără stăpân. Stăpân pe care nu vrea și nici nu poate să-l aibă, simțindu-se confortabil în condiția lui. Finalul piesei capătă tensiune: protagonistul scoate un pistol și, când toată lumea se aștepta să-și pună capăt zilelor, își aprinde cu el o țigară. Lumina se stinge, cortina cade. S-a sinucis sau nu personajul?” (Florin Șipoș, „Jurnal Bihorean”, 1 februarie 1999).

Distribuţia:

Bărbatul:  Romeo Romitan

Regia artistică şi scenografia:  Florin Antoniu
Regia tehnică:  Ofelia Fîrte
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Sorin Precup
Sonorizare:  Sorin Domide

Data premierei:  29 ianuarie 1999

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP