Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Premieră absolută de Tudor Popescu

„Zece hohote de râs” reprezintă o selecție făcută de însuși autor din multitudinea de scenete, schițe teatrale și momente satirice create de-a lungul timpului. În formula generoasă a „teatrului în teatru” sunt asamblate o serie de sketch-uri, de pilule satirice, pretext pentru autor de a lansa considerații teoretice în diverse registre, pe tema personalității actorului, a travesti-ului, a sensului teatrului în general. Liantul scenic al pastilelor este de sorginte pirandeliană: un director de teatru desfășoară în fața unei reportere fragmente din viața colectivului pe care îl conduce. Justificând această parte a spectacolului, Tudor Popescu mărturisește în caietul-program al spectacolului: M-am străduit să scriu o piesă în care viața teatrului să fie arătată direct, „povestită” cu umor și dulce ironie și în care să se simtă dragostea mea pentru toți cei care îl slujesc, dar mai ales pentru cei care sunt „însuși teatrul”, cum îmi place să spun: actorii. „Zece hohote de râs” nu este scrisă (în partea care se referă la teatru) în cheie satirică, umorul ducle dominând. Satira e refugiată în pastile și ea nu se referă la lumea teatrului.” Într-adevăr, scenetele, intitulate: „Dragoste în câmpul muncii”, „Momentul potrivit”, „Dobitocul”, „Discursul funerar”, „Cadourile”, „Dragoste la gest frumos” și „Peștișorul de argint” au un pronunțat ton satiric, textele de la bază fiind scrise de I.L. Caragiale, Teodor Mazilu, Aurel Baranga, Ion Băieșu și Tudor Popescu însuși. Ele pun în mișcare două sau trei personaje și constituie mici radiografii morale comice, denunțând oportunismul, înșelarea bunei-credințe, micile aranjamente, clișeele lingvistice, stereotipurile funcționarilor, semidoctismul și prostia.

Inițial, premiera spectacolului a fost interzisă de comisia cenzurii comuniste, care a considerat creația subversivă. După câteva modificări de text și de viziune regizorală, după o serie de ciuntiri și mai multe vizionări, spectacolul a fost prezentat având în structură numai opt pastile permise de autorități, însă chiar și așa, el a repurtat un mare succes.

Distribuţia:

Dragoste în câmpul muncii
Ea:  Mariana Vasile
El:  Daniel Vulcu
Podaru:  Petre Panait

Momentul potrivit
Casian:  Laurian Jivan
Găzdaru:  Marcel Segărceanu

Dobitocul
Sitaru:  Ion Mâinea
Podaru:  Petre Panait

Discursul funerar
Florentina:  Florenţa Manea
Lică:  Nicolae Barosan
Vicu:  Laurian Jivan, Daniel Vulcu

Cadourile
Tanţa:  Mariana Vasile
Costel:  Ion Mâinea

Dragoste la gest frumos
Ortansa:  Mariana Neagu
Gogu:  Daniel Vulcu

In vino veritas
Liza:  Simona Constantinescu
Amalia:  Mariana Vasile
Raul:  Nicolae Toma

Peştişorul de argint
Aglaia:  Simona Constantinescu, Alla Tăutu
Blându:  Nicolae Toma, Petre Panait
Directorul:  Ion Mâinea
Reportera:  Alla Tăutu, Ileana Iurciuc
Regizorul :  Marcel Popa
Supervedeta:   Alla Tăutu, Simona Cosntantinescu
Sică:  Nicolae Barosan

Selecţia textelor, colajul, light-designing şi regia artistică:  Alexandru Darie
Scenografia:  Maria Miu
Picturi executate de Iosif Kudelász, Amalia Perjovschi, Ecaterina Kovacs, Maria Miu
Ilustraţia muzicală:  Gheorghe Hausmann

Regia tehnică:  Mărioara Goina
Sufleor:  Florenta Szabo
Lumini:  Vasile Blejan, Iosif Balogh
Sonorizare:  Valentin Bodonea

Data premierei:  29 decembrie 1987

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP