Tipărire
Categorie: Stagiunea 1986-1987

de D.R.Popescu
Premieră absolută

Continuare tematică a pieselor „Balconul”, „Pasărea Skakespeare” și „Ca frunza dudului din rai”, „Dormind pe un șarpe” este o dramă a conștiinței care ridică aceleași întrebări despre nevoia de adevăr în relațiile interpersonale. Desfășurarea conflictului e pasionantă, inlcuzând crime, tentative de omor, adulter, iubiri mistuitoare, dar accentul nu cade pe epic, ci pe etic. Ilarie, fost revoluționar și constructor de hidrocentrale, și-a abandonat ambițiile și idealurile, refugiindu-se într-o lume a torpitudinii, a culpabilității, a valorilor pervertite. El este căsătorit cu mult mai tânăra Ella, care are o relație amoroasă ilicită cu Tavi. Reeditând triunghiul mitic Agamemnon-Clitemnestra-Egist, tinerii pun la cale și înfăptuiesc uciderea soțului bătrân. Cu toate acestea, după cum remarcă Ion Cocora („Tribuna”, 24 septembrie 1987), crima nu pote fi justificată în totalitate prin patima iubirii adultere, ci e favorizată de un climat existențial degradat în toate palierele sale. Totuși, dincolo de vina omniprezentă, de traiectoriile imprevizibile, de deformări și aberații, prin iubire, cei doi acced la o stare de grație care le permite să vadă și să rostească adevărul.

Ca în orice creație polisemantică, subiectul piesei este „baza de acces la planul simbolic” (Marian Popescu, în caietul-program al spectacolului). Echivocul este introdus încă de la început, prin cele trei subtitluri ale piesei („Patul de foc”, „Omul care aduce zăpada”, „Pe-acest verde țărm de mare”), ce îi mărturisesc deopotrivă valențele poetice și intențiile polemice. Nici aluzia biblică nu lipsește din titlu, cu referire la condiția existențială a omului după pierderea paradisului. „A dormi pe un șarpe poate însemna a trăi în culpabilitate și inconștiență, în afara legilor morale, a te afla în dezordine etică, în dezechilibru, a devia de la obligațiile elementare impuse de normele comportării, a-ți truca existența, degradând-o în minciuni, în compromisuri și lașități.” (Marian Popescu, în caietul-program al spectacolului).

Distribuţia:

Ilarie:  Eugen Ţugulea
Anton:  Ion Abrudan
Georgeta:  Alla Tăutu
Darcopol:  Ion Mâinea
Ella:  Cristina Şchiopu
Mulţescu:  Marcel Segărceanu
Tavi:  Petre Panait
Capisizu:  Laurian Jivan

Regia artistică şi scenografia:  Sergiu Savin
Asistent regie:  Eugen Harizomenov şi Ştefan Farkas 
Pictură în decor:  Maria Minchevici
Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Vasile Blejan, Iosif Balogh
Ilustraţia muzicală şi sonorizarea:  Marius Munteanu 

Data premierei:  8 iulie 1987