Tipărire
Categorie: Stagiunea 1986-1987

Aproape farsă de Mircea Radu Iacoban

«…un cheferist bătrân dădea cu ciocanul în roți. „De ce ciocănești, taică? l-am întrebat. „D-apoi, izbesc în ele de patru’j’de ani. Și-am uitat de ce” » (Moșul). „Plouă la Sovata” este o comedie tristă ce are în prim-plan un grup de funcționari mărunți, rutinați până la pierderea identității, plictisiți, robotizați și terorizați de șeful lor. Întreaga tinerețe le-a murit în biroul sufocant, întreaga viață le-a trecut în amânare, demoralizare și apatie. O fereastră situată prea sus, pe care toți vor să o deschidă și care mereu se închide singură anunță spargerea convenționalismului și a înghețării în tipare. Evenimentul care îi scoate din rutina ucigătoare este sosirea Cetățeanului (un anonim, căci ei nu-l văd prin micile geamuri ale ghișeelor). Regăsindu-și umanitatea, își dau seama că viața s-a scurs în timp ce ei au adunat la nesfârșit cifre și formulare. E momentul în care ies la iveală toate durerile, neîmplinirile, visurile secrete. Ca la Gogol sau Dostoievski, în spatele oamenilor neînsemnați se ascunde subtilitate, profunzime, tandrețe, dar și mânie distrugătoare. În fond, piesa nu deplânge destine individuale, ci înstrăinarea omului de esența sa într-o lume tot mai grăbită, mai superficială, singurătatea omului în mijlocul semenilor care au uitat să îl asculte.

Distribuţia:

Curmei:  Marcel Segărceanu
Nectara:  Mariana Neagu
Severina:  Mariana Vasile
Valenţica:  Ileana Iurciuc
Teofil:  Emil Sauciuc
Şeful:  Nicolae Barosan
Pană:  Eugen Ţugulea
Ospătarul:  Ion Ruscuţ
Cetăţeanul:  Tiberiu Covaci
Domnul X:  Marcel Popa

Regia artistică:  Dan Alecsandrescu
Scenografia:  Adriana Grand
Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Emeric Kozák, Iosif Balogh
Ilustraţia muzicală şi sonorizarea:  Valentin Bodonea

Data premierei:  7 octombrie 1986