de  Platon Pardău

„Ioneștii” este o dramă cu puțină substanță conflictuală, în care accentul nu e pus pe întâmplări, ci pe dezbaterea ce are în centru familia. Piesă-discuție, piesă-confesiune, „Ioneștii” aduce în prim-plan conflictul dintre generații, dar și cel dintre aspirații și posibilitățile reale. „Micul clan al Ioneștilor – Ioan-tatăl, Ana-mama, Nicolae-fiul și Vera-nora – lasă impresia unei mici citadele a împlinirilor, a fericirii sau chiar de natură să stârnească invidii sau chiar suspiciuni. Vocea anonimă care sună frecvent la telefon pentru a face reproșuri, pentru a injuria sau pentru a amenința, are un sens oracular, dar mai degrabă atrage atenția că în casa Ioneștilor armonia nu este atotstăpânitoare, că aici multe conflicte se află în stare latentă și, de altfel, vor izbucni la aflarea unei vești care cade ca un trăsnet: Ioan Ionescu a renunțat la postul de director adjunct al unui mare combinat metalurgic, post pe care îl deținea de la nașterea combinatului și cu care părea „cununat” pe viață. Ba mai mult, ultimul său act de autoritate îl reprezintă blocarea accesului propriului fiu la un post important (…). Odată pietricica aruncată se va porni avalanșa: imputări, dezvăluiri, regrete, crize de conștiință. Cei patru se vor dovedi posesorii unor biografii „încărcate”, fiecare având o vină – reală sau inventată, în funcție de modul de a vedea lumea – față de ceilalți și – evident – fiecare având dreptul la o compensație.” (Dumitru Chirilă în „Familia”, octombrie 1986).

Distribuţia:

Ioan Ionescu:  Eugen Ţugulea
Ana:  Simona Constantinescu
Nicolae:  George Voinese
Vera:  Mariana Vasile

Regia artistică:  Dan Alecsandrescu
Scenografia:  Emilia Jivanov
Regia tehnică:  Mărioara Goina
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Emeric Kozák, Iosif Balogh
Sonorizarea:  Valentin Bodonea

Data premierei:  16 septembrie 1986

PREMII:
– Premiul de interpretare la Festivalul Naţional „Cântarea României”:  Eugen Ţugulea pentru rolul  Ioan Ionescu