CALUL ÎN SENAT
Vodevil într-un act din istoria Romei
Traducerea: Mircea Ciobanu
În cele două piese scurte care formează spectacolul-coupé „Calul în Senat. Frumoasele sabine”, scriitorul rus Leonid Andreev a preluat teme sau momente din istoria antică, prelucrându-le dramatic şi conferindu-le noi conotaţii. Episodul istoric al răpirii sabinelor pentru a popula proaspăt întemeiata cetate a Romei devine un bun pretext pentru referiri ironice şi aprecieri satirice la adresa firii umane în general. Vodevilul „Calul în Senat” porneşte de la istoria relatată de Suetonius în „Vieţile celor 12 Cezari”, potrivit căreia excentricul împărat roman Caligula îşi trata calul Incitatus cu onoruri cel puţin ciudate: „Îi făcuse grajd de marmură, iesle din ivoriu, harnaşament de purpură, colier din pietre preţioase, servitori şi mobilier de lux.” Culmea acestui comportament – de a conferi animalului rangul de Senator, transformă piesa lui Andreev în pamflet politic, demascând atitudinea linguşitoare şi slugarnică faţă de cei puternici.
Distribuţia:
Primul senator: Ion Martin
Al doilea senator: Marcel Popa
Al treilea senator: Nicolae Barosan
Marcus: Eugen Harizomenov
Jumătate senator: Laurian Jivan
Agrippa: Marcel Segărceanu
Titus: Nicolae Toma
Marcellus: Ion Mâinea
Menenius: Petru Diaconu
Primul consul: Eugen Ţugulea
Al doilea consul: Ion Abrudan
Caligula: Emil Sauciuc
Priscus: Tiberiu Covaci
FRUMOASELE SABINE
Traducerea: Tatiana Nicolescu
Adaptare a piesei „Răpirea sabinelor”, scrisă de Leonid Andreev în 1911, spectacolul propus de Trupa „Iosif Vulcan” aduce în prim-plan o serie de aspecte din realitatea imediată, menţionate cu o sinceritate şi cu o deschidere surprinzătoare: problemele românilor în Italia, criza economică mondială, corupţia omniprezentă, obsesia pentru aspectul fizic, prezentările de modă, goana după senzaţional a mass-media.
Episodul istoric al răpirii sabinelor de către romani în vederea populării proaspăt întemeiatei cetăţi a Romei funcţionează doar ca un pretext pentru a crea o comedie antrenantă, vioaie, plină de gaguri şi glume inspirate, în care confruntarea dintre femei şi bărbaţi sau pretenţiile de respectabilitate capătă o alură ironică. Astfel, femeile sunt momite cu portofele, bijuterii şi parfumuri şi caută un bărbat frumos, inteligent, bogat, viril, ascultător, rafinat şi îndrăgostit ; neputând găsi toate acestea la un singur bărbat, îşi aleg mai mulţi, câte unul pentru fiecare calitate. Bărbaţii sunt destul de ineficienţi, caraghioşi şi aflaţi, paradoxal, în subordinea femeilor pe care le-au răpit.
Piesa este structurată în două tablouri : primul se petrece în tabăra romanilor, care încearcă să ajungă la o înţelegere cu femeile sabine ; al doilea are loc în tabăra sabinilor, un an şi jumătate mai târziu şi înfăţişează pregătirile oneste ale soţilor pentru marea confruntare prin care speră să îşi recupereze femeile pierdute. Ambele lumi sunt populate de personaje simptomatice pentru societatea contemporană, tipuri uşor de recunoscut atât în jur, cât şi poate în fiecare dintre noi.
Distribuţia:
Scipio: Ion Mâinea
Un roman gras: Tiberiu Covaci
Paulus: Emil Sauciuc
Romani: Ion Abrudan, Nicolae Barosan, Marcel Popa, Marcel Segărceanu
Cleopatra: Cristina Şchiopu
Prosepina: Mariana Neagu
Veronica: Anca Miere Chirilă
Sabine: Alla Tăutu, Simona Constantinescu, Aurora Leonte, Mariana Vasile
Sabini: Eugen Ţugulea, Ion Martin
Maercius: Eugen Harizomenov
Profesorul: Laurian Jivan
Soţul Proserpinei: Nicolae Toma
Alţi sabini: Eugen Ţugulea, Ion Martin
Regia artistică: Sergiu Savin
Scenografia: Epaminonda Tiotiu
Regia tehnică: Mărioara Goina
Sufleor: Florenţa Szabo
Lumini: Iosif Balogh
Sonorizarea: Dorel Olea
Data premierei: 12 iunie 1982
