Tipărire
Categorie: Stagiunea 1964-1965

Comedie în trei acte de  Tudor Muşatescu

 

Comedia „…Escu” reia o parte din galeria de personaje ce populează celebra piesă „Titanic vals” : Decebal Necșulescu, fiul cel mic al lui Spirache, se străduiește să ajungă în Guvern, precum tatăl său, folosind ca strategie politică mutarea succesivă dintr-un partid în altul. Spre deosebire de tatăl său, care privește cu răceală și distanțare mecanismul electoral, Decebal este integrat vieții politice a Bucureștiului din propria dorință, se avântă cu plăcere în vâltoarea confruntărilor, fără a economisi vreun efort pentru a ajunge deputat, chiar ministru. Când este bătut din greșeală, înțelege cu ajutorul Ninei Damian (iubita sa secretă) că un om victimizat pentru ideile sale, are mari șanse de a ajunge acolo unde își dorește. De aici se naște și titlul piesei: când Nina îl acuză a fi „un „Escu” oarecare, ambițios și arivist, trecut prin toate partidele, muiat în toate doctrinele și intrat dintr-o eroare în parlament”, Decebal ripostează făcându-și aproape un titlu de onoare din acest apelativ : „Viu dintr-o familie imensă de „Ești”: „Popești”, „Vasilești”, „Ionești”, „Dumitrești”, „Georgești”, „Necșulești” și alți „Ești” ținuți fără pâine

de moravurile politice ale unei țări eminamente agricolă (…) Nu mă interesează mijloacele prin care am ajuns și vreau să ajung!... Știu numai că în mine simt chemarea nelămurită a măririi, și asta e forța care m-ajută să calc peste toate piedicile, să înving toate dificultățile.”

Cu toate acestea, autorul insistă asupra rezervelor sufletești pozitive ale eroului, care „s-a impus și și-a creat o popularitate imensă, tocmai printr-o integritate fără pereche și o cinste revoltătoare”. Aceste calități nu se aplică și în viața sa de familie, care pare la un pas de dezintegrare: în timp ce Decebal este iubitul Ninei, soțul acesteia, Bébé, o curtează insistent pe Amélie, soția lui Decebal, încercând chiar să îi regizeze acestuia întâlniri amoroase pentru a o convinge pe Amélie să îi cedeze. În final, Amélie apare ca fiind personajul cel mai stăpân pe situație, deținătoarea tuturor firelor intrigii și cea care le descurgă magistral. Lovitura de teatru care încheie piesa înfățișează căderea guvernului chiar în seara în care Decebal își sărbătorește numirea ca ministru și decizia lui de a înființa propriul partid – național liberal-țărănesc.

 

Distribuţia:

 

Decebal S.p. Necşulescu:  George Pintilescu

Iorgu Langada:  Mişu Vladimir

Traian Necşulescu:  Vasile Constantinescu

Generalul Stamatescu:  Constantin Simionescu

Platon Stamatescu:  Valeriu Grama

Bebe Damian:  Jean Săndulescu

Amélie:  Doina Urlăţeanu

Miza General Stamatescu:  Lili Mihăilescu Vladimir

Nina Damian:  Mia Popescu

Un comisar:  Grig Schiţcu

Fane:  Valentin Avrigeanu

Pâşlică:  Octavian Uleu

Miţi:  Ana Popa, Biluska Anamaria, Olga Sîrbul

Manole:  Ion Martin

Ana:  Anca Miere Chirilă

Primul alegător:  Eugen Ţugulea

Al doilea alegător:  Ilie Iliescu

 

Regia:  Dorel Urlăţeanu

Scenografia:  François Pamfil

Regia tehnică:  Dalma Simionescu

Sufleur:  Sofica Spoială 

Sonorizarea:  Dorel Olea

 

Data premierei: 15 ianuarie 1965