Noutăți, program, ultimele spectacole

DOLIU ÎN TEATRUL ORĂDEAN - A MURIT ACTORUL MARCEL POPA

Tipărire
Detalii
Categorie: Noutăți - Trupa Iosif Vulcan

Colectivul artistic al Teatrului Regina Maria din Oradea deplânge trecerea în nefiinţă a îndrăgitului actor Marcel Popa (decedat la București, în 26 iunie) şi este alături de familia îndoliată.

Mulţi actori ai teatrului nostru l-au cunoscut personal, au fost colegi de şcoală, de scenă şi prieteni vechi. Va rămâne mereu în amintirea lor ca un mare actor şi prieten de nădejde. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Marcel Popa – Actor

Data şi locul naşterii: 20.05.1931, Vaslui

Studii: fără studii de specialitate

Divorţat. Are o fiică.

A început să joace teatru la Ansamblul „Ciocârlia” din Bucureşti, secţia teatru. După zece ani, se transferă la Teatrul „Valea Jiului” din Petroşani. Vreme de şase ani (1964-1970) a jucat numeroase roluri în spectacole regizate de Marietta Sadova (care, de-abia eliberată din închisoare, era acceptată doar la teatre cât mai îndepărtate de Bucureşti), Ion Olteanu, Călin Florian, Mihai Zirra. O şansă pentru actori, o adevărată şcoală de teatru, extrem de folositoare şi pentru Marcel Popa – care nu a absolvit o facultate de profil.

Cu siluetă elegantă, înalt, bine făcut, cu o dicţie foarte bună, calităţi care-l recomandau pentru roluri importante principale din dramaturgia clasică şi modernă, Marcel Popa a creat câteva personaje care, în mod evident, au contribuit la formarea sa: Rică Venturiano („O noapte furtunoasă” de I.L.Cargiale), Bufonul („Noaptea regilor” de William Shakespeare), Fiorello („Câinele grădinarului” de Lope de Vega), Castriş („Patima roşie” de Mihail Sorbul), Solness („Constructorul Solness” de Henrik Ibsen). Un an-doi (1971-1972) a jucat apoi la Satu-Mare, unde a avut şansa, pe lângă alte roluri bune, să joace în spectacolul „Războiul vacii” de Roger Avermaete, în regia lui Alexandru Tocilescu.

La Oradea (din 1972) a interpretat numeroase roluri de întindere medie şi câteva principale. Amintim câteva: Brânzovenescu ( „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale), Mangini („Astă-seară se improvizează” de Luigi Pirandello), roluri cărora le-a dat consistenţă şi datorită viziunii inteligente a regizorului Alexandru Colpacci.

A jucat şi comedii, construindu-şi personajele cu inteligenţă şi umor: Iacaccia („Fântâna Trevi” de G.L.Bernini), Bungrăzescu („Încurcă-lume” de A.de Hertz), avându-i ca parteneri pe Olimpia şi Ion Mâinea. A fost sobru şi elegant cu figura lui de lord englez, întruchipând domni din lumea aristocraţiei: Dl.Clinton („Scandaloasa legătură…” de J.B.Priestley), Ataşatul francez şi Ion Brătianu („Hotărârea” de Mircea Bradu), Dl.Davenport Barlow („Cum se cuceresc bărbaţii” de W.Somerset Maugham), Dl.Cochette („Floare de cactus” de Barillet – Grédy), Dr.Murgu („Arta conversaţiei” de Ileana Vulpescu). O creaţie foarte bună a făcut în rolul Kurt din spectacolul „Play Strindberg” de Fr.Dürrenmatt, alături de distinşii lui colegi Simona Constantinescu şi Ion Mâinea.

N-a refuzat niciodată un rol, fie el oricât de mic, căutând în fiecare personaj acele trăsături care-i puteau da relief (Conductorul – „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Directorul Societăţii anonime – „Proces pentru umbra unui măgar” de Fr.Dürrenmatt, Un sătean – „Satul blestemat” de Mircea Bradu, etc.).

A jucat cu plăcere şi în spectacole pentru copii („Inimă de cristal” de Lev Ustinov, „Ivan Turbincă” după Ion Creangă, „Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri).

Pasionat cititor, disciplinat, serios, prietenos, Marcel Popa a fost mereu socotit un actor util. Din păcate, un accident stupid l-a pus pe linie moartă, când ar mai fi putut juca roluri frumoase, personaje potrivite vârstei lui.

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea