Piesă în două părţi de Rodica Padina
Premieră absolută
Piesa „Când iarba are chip de om” sau „Şi vor veni nopţi de dragoste” angajează o dezbatere în care etica profesională intră în conflict cu etica puterii, în centrul intrigii stând însă biografia unei iubiri. Legăturile dintre Dana şi Horia încep de la o întâlnire întâmplătoare prin care sunt puse faţă în faţă două inteligenţe vii, două firi iscoditoare din a căror întrepătrundere se va naşte treptat iubirea. Rodul unei iubiri secrete, Dana a crescut cu complexul – uneori ostentativ afişat – al copilului din flori. Singura şi marea sa iubire a fost Barbu, directorul clinicii în care lucrează Horia. Meschin, Barbu încearcă să blocheze ascensiunea profesională a lui Horia, pentru a nu-şi risca întru nimic fotoliul, telefonul şi maşina de director. La rândul său, Horia a trecut printr-o căsnicie ratată şi o serie de aventuri galante care nu sunt în măsură să îl consoleze după experienţa matrimonială eşuată. Dana va împărtăşi frământările şi lupta tânărului medic pentru a putea experimenta un nou medicament inventat de el însuşi, un medicament care „se hrăneşte cu soare şi seve”, prin ale cărui nervuri „curge viaţa pe care o primeşte din soare şi aer ca s-o dea mai departe altora.” Cine iese oare învingător din această confruntare?
Distribuţuia:
Horia: Eugen Harizomenov
Dana: Mariana Neagu
Ioana: Simona Constantinescu
Barbu: Nicolae Barosan
Corina: Eugenia Papaiani
Ştefana: Alla Tăutu
Marina: Mariana Vasile
Anca: Ileana Iurciuc, Florenţa Manea
Regia artistică: Otto Szombati Gille
Scenografia: I. Géza Bíró
Ilustraţia muzicală: Gheorghe Hausmann
Regia tehnică: Dalma Simionescu
Sufleor: Florenţa Manea
Lumini: Vasile Blejan
Sonorizarea: Dorel Olea
Data premierei: 10 octombrie 1976