Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actor, regizor artistic
Data şi locul naşterii: 21.01.1932, Giurgiu
Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1955, clasa prof.Al.Finţi
A început ca proaspăt absolvent, la Teatrul din Galaţi, iar din 1957 a venit la Oradea, împreună cu regizorul Valeriu Moisescu şi revenirea lui Radu Penciulescu, unde va rămâne până în vara anului 1968. A jucat mai multe roluri importante, sau mai puţin, inima şi calităţile îndemându-l mai ales spre regie. După ce a realizat, alături de Radu Penciulescu, regia excelentului spectacol „Ciocârlia” de Jean Anouilh, s-a dedicat acestei discipline, semnând regia artistică la încă cincisprezece premiere: „Gaiţele” de Al.Kiriţescu, „Mielul turbat” de Aurel Baranga, „Oameni şi umbre” de Ştefan Berciu, „Vedere de pe pod” de Arthur Miller etc.
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Pictor scenograf
Data şi locul naşterii: 28.01.1960, Simeria
Studii: Institul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, 1984, secţia de grafică
Adriana Grand a debutat modest, ca pictor executant, la Teatrul de Stat din Oradea, ca de altfel şi colega ei, Lia Perjovschi. Amândouă aveau să devină adevărate personalităţi în lumea teatrală românească. Deşi absolvente de facultate, ele au ales aceste posturi din lipsă de ceva mai bun, la ora aceea. Şi, ce-i drept, n-au stat prea mult pe aceste posturi, fiind transferate pe posturi de scenograf. Adriana Grand a avut norocul să fie remarcată de regizorul Victor Ioan Frunză, cu care a început o colaborare extrem de frumoasă, care durează, iată, de peste două decenii. Între timp, cei doi au devenit soţ şi soţie, fapt ce a contribuit, încă şi mai mult, la cimentarea relaţiei lor profesionale.
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actor
Data şi locul naşterii: 10.07.1938, Galaţi
Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1962
Absolvent al I.A.T.C., i-a avut dascăli într-ale teatrului pe Irina Răchiţeanu, Radu Beligan şi Ion Olteanu. Coleg de an cu Arşinel. A jucat o vreme pe scenele teatrelor din Turda, Cluj-Napoca, Baia-Mare, dar cea mai mare parte a vieţii sale artistice s-a desfăşurat la Oradea, de unde a şi plecat pentru totdeauna dintre noi. O spunem cu mare părere de rău, fiindcă a fost unul din cei mai talentaţi actori dintotdeauna ai trupei. „Îmi plac actorii – spunea el – care au o structură intelectuală solidă, care colaborează cu regizorii, actorii cu o minte brici. La care, pe lângă talentul nativ, se vede şi talentul minţii”. Inteligent, sclipitor, cu umor şi lecturi excelente, un talent evident pentru scenă, o personalitate puternică, originală, el ar fi putut ajunge numărul unu în orice teatru din România, dacă un păcătos viciu nu l-ar fi împiedicat să fie distribuit cu mai multă siguranţă în roluri principale.
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Pictor scenograf
Data şi locul naşterii: 06.03.1940, Ianova
Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, prof. Mihai Tofan, Alexandru Brătăşanu, Paul Bortnovski
Pictor scenograf cu studii foarte bune la Institul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Maria Haţeganu (o vreme, după căsătorie, a semnat şi Birea), şi-a început activitatea profesională la Teatrul de Stat din Oradea încă de la absolvire (1965), şi a rămas aici toată viaţa, până la decesul ei, survenit, din păcate, când încă ar mai fi putut lucra. A semnat decorurile şi costumele a zeci şi zeci de spectacole la cele două secţii ale teatrului. În ultimii ani ea a lucrat aproape exclusiv pentru secţia maghiară, de care s-a ataşat cu devotament. Fiica ei, Florina Bellinda a urmat şi ea Facultatea de Arte Plastice, şi astăzi este angajata Teatrului orădean, tot la trupa maghiară. E un fel de ştafetă emoţionantă, pe care mama a predat-o fiicei, în ideea continuităţii.
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Regizor artistic
Data şi locul naşterii: 31.10.1971, Măguri Răcătău
Studii: Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1998, regia, la clasa Cătălinei Buzoianu
Prezenţa la Oradea a unei regizoare tinere ca Alina Hiristea a constituit un motiv de bucurie, de speranţă pentru actorii trupei, întinerită oarecum şi ea. Remarcăm faptul că opţiunile sale în materie de repertoriu au mers spre autori importanţi şi spre piese de valoare: Goldoni („Slugă la doi stăpâni”), I.L.Caragiale („Conu Leonida”), Oscar Wilde („Bună seara, domnule Wilde!”), Jean Paul Sartre („Uşi închise”), Albert Camus („Neînţelegerea”), Witold Gombrowicz („Ivona, principesa Burgundiei”). Inteligentă, cu excelente lecturi teatrale, cu o bună pregătire în domenii artistice apropiate (muzică, arte plastice), Alina Hiristea a pus, pornind chiar de la text, cunoştinţe temeinice la baza spectacolelor ei.
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actriţă
Data şi locul naşterii: 21.03.1917, Finlanda
Fără studii de specialitate
Venită, împreună cu soţul, de la Teatrul din Bacău – după ce mai jucase la Galaţi ori Piteşti – a evoluat puţin în cele două stagiuni petrecute la Oradea.
(Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actriţă
Data şi locul naşterii: 22.09.1959, Târgu Mureş
Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” Târgu Mureş, 1983
Ca studentă, a jucat, cu succes, câteva roluri foarte importante în spectacolele Teatrului Naţional Târgu Mureş: „Ifigenia în Aulida” de Euripide, „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, „Mobilă şi durere” de Teodor Mazilu, „Richard III” de Shakespeare. A debutat în 1983 la Teatrul de Stat Oradea, în rolul Anneli din spectacolul „Miraculoasa carieră” de Tauno Yliruusi (premieră pe ţară). Frumoasă, inteligentă, expresivă, plină de viaţă, cu o imensă poftă de joc, actriţa a cucerit uşor publicul orădean – pe care, din păcate, l-a părăsit, plecând în oraşul ei natal. Acolo, în spectacolul „Amalia respiră adânc” de Alina Nelega, s-a remarcat ca o mare actriţă.
(Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actriţă
Detaşată de la Teatrul din Timişoara, „a prins” câteva roluri importante la Oradea (Ana în „Tache, Ianke şi Cadâr” de V.I.Popa, Susanne în „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais, Larisa în „Poveste din Irkutsk” de Alexei Arbuzov sau Gabi din „Ultima oră” de Mihail Sebastian, după care a revenit la Timişoara.
(Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actor
Data şi locul naşterii: 11.01.1930, Bucureşti
Studii: Facultatea de Matematică din Bucureşti
A venit la Oradea, adus de la Teatrul Naţional „I.L.Cargiale” Bucureşti de către regizorul Radu Penciulescu, actorul – un tip inteligent şi sociabil – s-a integrat uşor în colectivul în care a stat şapte stagiuni, jucând treizeci şi cinci de roluri, între care: Montserrat din piesa cu acelaşi nume de Emanuel Roblès, Ştefan Vardia din „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava, ori Tomovici din „Ziariştii” de Al.Mirodan. Apoi, s-a reîntors în capitală, devenind... profesor universitar de matematică – marea sa pasiune. (Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Details
- Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Regizor artistic
Data şi locul naşterii: 15.12.1950
Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, secţia de actorie (clasa prof. Radu Penciulescu) şi regie (clasa prof. Octavian Cotescu), 1975
Actor şi regizor, director al Teatrului de Nord Satu-Mare şi al Teatrului Naţional din Târgu Mureş, Cristian Ioan a condus un an Teatrul din Oradea, cumulând două posturi de conducere: un experiment, o premieră pentru teatrul românesc, care ar fi dat, poate, roade, dacă autorităţile i-ar fi pus la dispoziţie o casă de locuit. Regizorul a montat în teatrele conduse de el, dar şi în altele, ca invitat, atât comedii, cât şi drame. Spectacolul său cu dificila piesă „O sărbătoare princiară” de Theodor Mazilu, a fost apreciat unanim de presa de specialitate. Având un acut simţ al umorului, el a început să monteze – bine! – comedii, fiind în scurtă vreme taxat drept „regizor de comedie”. Cum singur recunoaşte, montarea unei comedii e mult mai dificilă decât a unei drame.
