Presecan, Dorin

Print
Details
Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă

Actor

Data şi locul naşterii: 30.07.1959, Luduş

Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” Târgu Mureş, 1986, clasa lectorului universitar Constantin Doljan

Absolvent şi el, ca soţia lui, Mariana (colegă de an cu el), Dorin Presecan a venit la Teatrul de Stat din Oradea în anul 1986.  „Pentru un tânăr actor, declara el atunci, contează foarte mult colectivul în care se dezvpoltă, de întâlnirea cu regizorii”. „La Oradea, a mai spus el,  am găsit o extraordinară preocupare pentru pentru creşterea actorilor tineri”. Prezenţă foarte plăcută, tânărul înalt, o siluetă elegantă, blond-şaten, sobru, cu glas foarte frumos, bine timbrat, Dorin Presecan se anunţa capabil să întrupeze cele mai variate personaje dramatice, în special, dar şi comedie, aşa încât venirea în teatru a tânărului cuplu (soţii Presecan) a fost evident, un câştig cert. Dorin Presecan a debutat, alături de Mariana Presecan, în spectacolul „Cele trei nopţi ale unei iubiri”, într-un rol mai mic, dar important în economia unui spectacol văzut de foarte mulţi critici, şi pentru că Hubay Miklós era un distins scriitor cunoscut în România – fiind şi orădean! – ca Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria.

A jucat de la început, câteva roluri potrivite vârstei lui: Bill (în „Nebunele vacanţe”de Carolyn Green), George Kettle (în „Scandaloasa legătură...” de J.B.Priestley), Miroiu (în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian), Charley (în „Mătuşa lui Charley” de Brandon Thomas), Wyke (în „Secretele familiei Posket de Artur W.Pinero), Filippo („Căsătorie prin concurs” de Carlo Goldoni), Gigi („Gărgăriţa” de Ion Băieşu), Mahonkov („Aventuriera” de Emil Braghinski), Mircea Aldea („Gaiţele” de Al.Kirtiţescu), Ştefan („Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian) – nu de puţine ori i-a fost partener Marianei, cei doi mergând împreună şi pe scenă, ca în viaţă. Despre cei doi, în spectacolul „Căsătorie prin concurs”, de pildă, cronicarul Dumitru Chirilă scrie în revista „Familia” că sunt de apreciat, într-un „spectacol viu, de o cuceritoare naturaleţe”. Aparent roluri nu foarte dificile, deşi niciunul nu s-a născut uşor, actorul fiind solicitat intens şi, de altfel, pregătindu-se minuţios pentru fiecare. Roluri care l-au pregătit pentru cele mai dificile, care vor urma: Ferdinand („Furtuna” de William Shakespeare), Jacques Dubois („Cum vă place” de William Shakespeare), Comandorul („Dom Juan” de Molière), Reporter („Shoah. Versiunea Primo Levi”), van Swieten („Amadeus” de Peter Shaffer), Rică Venturiano („O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale), Tânărul („Hei, oameni buni!” de William Saroyan), Miguel („Cimitirul păsărilor” de Antonio Gala).  Atent mereu la detaliul psihologic – şi nu numai – Dorin Presecan a fost apreciat de cronicari pentru rolul său Miguel din „Cimitirul păsărilor”, unde evolua alături de colegi cu mare experienţă scenică (Ion Mâinea şi Ion Abrudan).A jucat cu plăcere şi vădit interes profesional şi roluri de compoziţie, de la prefăcutul Paşă din Vidin („Răceala” de Marin Sorescu), la sfătosul Moş Zamfir („Pădurea aurie” de Valentin Avrigeanu), pitorescul Zmeul Zmeilor („Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri), caraghiosul Dl.Diofoirus („Bolnavul închipuit” de Molière) şi chiar un Iepure („Peste şapte mări...” de Gheorghe Stana). A creat un emoţionant rol, cel al lui Pilade, în „Electra” şi un Ian („Neînţelegerea” de Albert Camus), trist şi tandru. Despre multiplul rol al Bărbaţilor din Balcani în admirabilul spectacol „Despre sexul femeii...” de Matei Vişniec, un cronicar a scris că a secondat cu profesionalism, cu fineţe şi cu adâncă înţelegere pe cele două colege (Mariana Presecan şi Elvira Platon Rîmbu), reuşind să transmită un mesaj limpede şi cutremurător totodată, din zona fierbinte a Balcanilor.

Cu vocea sa bine timbrată, cu silueta elegantă, Dorin Presecan (şi aici a fost, alături de Mariana) prezent în mai toate spectacolele de poezie (Mihai Eminescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, etc.).

El continuă să fie util în orice rol este distribuit, ba chiar să surprindă prin insolitul şi originalitatea apariţiilor sale scenice, la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea