Comedie în trei acte de Tudor Muşatescu
Comedia „…Escu” reia o parte din galeria de personaje ce populează celebra piesă „Titanic vals” : Decebal Necșulescu, fiul cel mic al lui Spirache, se străduiește să ajungă în Guvern, precum tatăl său, folosind ca strategie politică mutarea succesivă dintr-un partid în altul. Spre deosebire de tatăl său, care privește cu răceală și distanțare mecanismul electoral, Decebal este integrat vieții politice a Bucureștiului din propria dorință, se avântă cu plăcere în vâltoarea confruntărilor, fără a economisi vreun efort pentru a ajunge deputat, chiar ministru. Când este bătut din greșeală, înțelege cu ajutorul Ninei Damian (iubita sa secretă) că un om victimizat pentru ideile sale, are mari șanse de a ajunge acolo unde își dorește. De aici se naște și titlul piesei: când Nina îl acuză a fi „un „Escu” oarecare, ambițios și arivist, trecut prin toate partidele, muiat în toate doctrinele și intrat dintr-o eroare în parlament”, Decebal ripostează făcându-și aproape un titlu de onoare din acest apelativ : „Viu dintr-o familie imensă de „Ești”: „Popești”, „Vasilești”, „Ionești”, „Dumitrești”, „Georgești”, „Necșulești” și alți „Ești” ținuți fără pâine
de moravurile politice ale unei țări eminamente agricolă (…) Nu mă interesează mijloacele prin care am ajuns și vreau să ajung!... Știu numai că în mine simt chemarea nelămurită a măririi, și asta e forța care m-ajută să calc peste toate piedicile, să înving toate dificultățile.”
Cu toate acestea, autorul insistă asupra rezervelor sufletești pozitive ale eroului, care „s-a impus și și-a creat o popularitate imensă, tocmai printr-o integritate fără pereche și o cinste revoltătoare”. Aceste calități nu se aplică și în viața sa de familie, care pare la un pas de dezintegrare: în timp ce Decebal este iubitul Ninei, soțul acesteia, Bébé, o curtează insistent pe Amélie, soția lui Decebal, încercând chiar să îi regizeze acestuia întâlniri amoroase pentru a o convinge pe Amélie să îi cedeze. În final, Amélie apare ca fiind personajul cel mai stăpân pe situație, deținătoarea tuturor firelor intrigii și cea care le descurgă magistral. Lovitura de teatru care încheie piesa înfățișează căderea guvernului chiar în seara în care Decebal își sărbătorește numirea ca ministru și decizia lui de a înființa propriul partid – național liberal-țărănesc.
Distribuţia:
Decebal S.p. Necşulescu: George Pintilescu
Iorgu Langada: Mişu Vladimir
Traian Necşulescu: Vasile Constantinescu
Generalul Stamatescu: Constantin Simionescu
Platon Stamatescu: Valeriu Grama
Bebe Damian: Jean Săndulescu
Amélie: Doina Urlăţeanu
Miza General Stamatescu: Lili Mihăilescu Vladimir
Nina Damian: Mia Popescu
Un comisar: Grig Schiţcu
Fane: Valentin Avrigeanu
Pâşlică: Octavian Uleu
Miţi: Ana Popa, Biluska Anamaria, Olga Sîrbul
Manole: Ion Martin
Ana: Anca Miere Chirilă
Primul alegător: Eugen Ţugulea
Al doilea alegător: Ilie Iliescu
Regia: Dorel Urlăţeanu
Scenografia: François Pamfil
Regia tehnică: Dalma Simionescu
Sufleur: Sofica Spoială
Sonorizarea: Dorel Olea
Data premierei: 15 ianuarie 1965