Comedie în patru acte de I.L.Caragiale

Regia artistică:  Alexandru Colpacci
Decor:  arh.Dan Jitianu
Costume:  Maria Haţeganu
Ilustraţia muzicală:  Mircea Piciu
Conducerea muzicală:  Ludovic Boross
Data premierei:  8 noiembrie 1979

Realizare majoră a lui Caragiale, comedia „O scrisoare pierdută” demonstrează, fructificând valenţele hilarului, asemeni schiţei „Telegrame”, că disputa antrenează în fapt nu diferenţe de principii ideologice, ci doar de meschine interese personale; de îndată ce acestea sunt acoperite, conflictul se aplanează.

Intriga surprinde un eveniment în aparenţă minor, dar care e gata să clatine siguranţa tuturor: Zoe Trahanache pierde, din nebăgare de seamă, o scrisoare de amor primită de la prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu. Ajunsă în mâinile lui Nae Caţavencu prin turmentarea alegătorului anonim, scrisoarea devine obiect de şantaj. După ce agită toate spiritele, scrisoarea revine în posesia Cetăţeanului Turmentat, care, fost „împărţitor la poştie“, o restituie „andrisantului“, adică lui Zoe. Criticul Pompiliu Constantinescu apreciază în „Scrieri alese“ că „simetria clasică a intrigii e molierescă“. Există în piesă două scrisori similare: cea a lui Tipătescu către Zoe-cu sens circular şi cea a unui „becher“ de la o persoană importantă-cu sens unic. Scrisoarea devine ea însăşi o prezenţă, un obiect animat, dar şi un simbol al puterii, al imoralităţii ascunse, al conştiinţei neliniştite.

Conflictul politic al piesei este motivat de împrejurările în care e plasată acțiunea: în anul 1883, când s-a pus problema revizuirii Constituției și s-au organizat alegeri pentru deputați. Organizaţia locală a partidului guvernamental, prezidată de Zaharia Trahanache sprijină candidatura avocatului Tache Farfuridi. Având alături exponenţii instituţiilor cheie: prefectura-prin Ștefan Tipătescu şi poliţia-prin Ghiţă Pristanda, partida are şansa de a câştiga.  La polul opus se află grupul independent (dizident), condus de Nae Caţavencu. În final, când scrisoarea este regăsită, Caţavencu, ameninţat, după o umilitoare cădere în genunchi, recunoaște că a plastografiat; mai mult, el este nevoit să conducă festivitatea organizată în onoarea alegerii ca deputat al lui Agamemnon Dandanache, trimis de la centru, amalgam de prostie, şiretenie şi ipocrizie.

Distribuţia:

Ştefan Tipătescu:  Mircea Constantinescu
Agamemnon Dandanache:  Jean Săndulescu, Grig Schiţcu
Zaharia Trahanache:  Nicolae Toma
Tache Farfuridi:  Eugen Ţugulea
Iordache Brânzovenescu:  Ion Abrudan, Marcel Popa
Nae Caţavencu:  Liviu Rozorea, Ion Abrudan
Ionescu:  Laurian Jivan
Popescu:  Marcel Segărceanu
Ghiţă Pristanda:  Eugen Harizomenov
Cetăţeanul turmentat:  Ion Mâinea
Zoe Trahanache:  Simona Constantinescu
Alegători:  Nicolae Barosan, Anca Miere Chirilă, Ileana Iurciuc, Ion Martin, Mariana Neagu, Cristina Şchiopu, Alla Tăutu, Mariana Vasile, Dan Glasu, şi în turneul de la Atena din 1981:  Dorel Olea, Elisabeta Pop, Maria Goina, Ioan Raţ

Regia tehnică:  Dalma Simionescu
Sufleur:  Dimitrios Stefanidis
Lumini:  Vasile Blejan
Sonorizarea:  Dorel Olea