Astăzi este ziua colegilor noștri, actorii Adela Lazăr și Petre Ghimbășan.

Deși fac parte din generații diferite, Petre Ghimbășan și Adela Lazăr sunt unii dintre cei mai iubiți actori ai Teatrului Regina Maria. De-a lungul carierei lor, cei doi sărbătoriți au înseninat inimile spectatorilor, majoritatea rolurilor în care au fost protagoniști fiind menite să aducă optimism, bucurie și zâmbet.

Petre Ghimbășan și Adela Lazăr împărtășesc nu doar aceeași zi de naștere, ci și șansa de a practica o profesie pe care n-au visat-o niciodată, dar care i-a ales la momentul potrivit.

Petre Ghimbășan

„Terminasem armata la CFR și mă angajasem strungar la Steagul Roșu. Lucram în trei schimburi, mă simțeam obosit și, cumva, neîmplinit. Îmi lipsea ceva și nu știam ce’’, își amintește Petre.

„De teatru mă apropiasem înainte de armată, în cadrul Școlii Populare de Arte. Amintirea acelor zile, atmosfera de la repetiții, îmi rămăseseră în suflet”. Petre Ghimbășan decide să-și încerce șansa la facultatea din Târgu Mureș, unde-și va începe studiile în anul 1992, la clasa profesorului Ioan Sapdaru. După absolvire se va angaja în Baia Mare, acolo unde va fi remarcat de actorul Eugen Harizomenov, fost manager al teatrului orădean. „Meriți mai mult” i-a spus acesta, convingându-l să dea concurs la Oradea. Un oraș în care a rămas până astăzi, spre încântarea publicului care l-a aplaudat în peste 50 de spectacole. Deși majoritatea au fost comedii sau tragicomedii, Petre Ghimbășan se simte atras și de rolurile dramatice, complexe, realist psihologice, cel mai recent astfel de rol fiind Erik Larsen, în spectacolul Variațiuni Enigmatice, de  Eric-Emmanuel Schmitt, în regia Elvirei Rîmbu.

„Toate rolurile le-am tratat cu seriozitate și le-am făcut din drag pentru public. Dacă ar fi să numesc, însă, partituri care mi-au rămas foarte aproape de suflet, ar fi Estragon în Așteptându-l pe Godot, Clov în Sfârșit de Partidă, sau Vicente, în Cancun”, rememorează Petre. În profesie, ca și în viața de zi cu zi, a fost ghidat de o singură intenție: să scoată la lumină tot ce e mai frumos. Așa se face că, alături de echitație și fotbal, hobby-uri cu tradiție în viața actorului, și-a dezvoltat o nouă pasiune, una neobișnuită. După furtună, când torentele de apă coboară la vale rădăcini smulse de copaci, actorul se plimbă prin pădure și-și alege lemnul care-l inspiră. De la diverse obiecte de mobilier, la candelabre, rădăcinile prind, în mâinile lui, o nouă viață.

„Mă simt bine în pădure, mă simt bine la munte, mă simt bine cioplind. Cumva asta mă ajută să mă întorc la mine. Să mă privesc cu obiectivitate. Cred că despre asta e vorba cu fiecare rol, ca și cu viața asta. Să poți să te întorci mereu la punctul 0.”

Adela Lazăr

De când era copil, Adela Lazăr a fost remarcată pentru talentul ei actoricesc nativ. Era nelipsită de la concursurile de recitare, pe care le și câștiga, fără niciun efort și fără să-și dorească vreun premiu. Asta pentru că Adela nu se visa actriță, ci învățătoare. Dorea să împlinească, de fapt, visul mamei ei. A urmat cursurile Liceului Pedagogic din Târgu Mureș și destinul i-a intersectat drumul cu o tânără care scria piese de teatru. Au făcut echipă și au jucat prin școli spectacole educative. Inspirată de dorința prietenei ei, de a urma o facultate de teatru și încurajată de un coleg care-i remarcase talentul, Adela decide să-și încerce norocul la Facultatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, fără să se pregătească, în prealabil, pentru examen. În fond, îi promisese mamei că va face doi ani de definitivat în învățământ, ca să nu-și zădărnicească studiile liceale. „M-am prezentat la admitere relaxată, fără așteptări. Am ales să spun poezii nesofisticate, poezii care însemnau ceva pentru mine. Zdreanță, Iarna pe Uliță, monologul Ziței. Iarna pe Uliță îmi picase și la BAC, la proba orală. Cred că a contat naturalețea cu care le-am interpretat. Am intrat penultima și am terminat facultatea prima”, își amintește Adela. Nu a uitat însă de promisiunea făcută mamei și, pentru a putea urma cursurile în paralel cu definitivatul, Adela a optat pentru a preda copiilor operați pe cord, din cadrul Spitalului Clinic Municipal. Cea mai mare împlinire din scurta profesie de învățător a fost să învețe o fetiță de clasa I să scrie. După absolvire, la Târgul Mureș a ajuns vestea că teatrul orădean are două posturi scoase la concurs. Toți absolvenții din an s-au prezentat în urbea de pe Crișul Repede. Unul singur venise în excursie, cu gândul că n-ar vrea să se mute în alt oraș: Adela. „Mi-aduc aminte că am stat mult în culise și am auzit concursul colegilor mei. Eu eram tot relaxată complet, îmi doream să mă întorc acasă. Am spus un recital din anul III, personajul era o fostă actriță care ajunsese femeie de serviciu în teatru. M-am costumat, mi-am luat mopul. Am aflat ulterior că juriul s-a întrebat când m-a văzut ce caută femeia de serviciu la scenă”, își amintește Adela. Așa a început o carieră de mai bine de 10 ani, de-a lungul căreia Adela și-a bucurat publicul în cele mai neobișnuite moduri. De la rolurile din Îndrăgostiții din Ancona, Chirița Europarlamentară sau Scripcarul pe Acoperiș, roluri cu care spectatorii o identifică, la picturile pline de culoare, din tablouri sau obiecte de mobilier, ori îndrăgitul personaj Toppolina, care a bucurat aniversările a zeci de copii. „Toppolina s-a născut după ce, la propunerea unui coleg de la Arcadia, Igor Lungu, am acceptat să mă costumez în clovn la un party pentru copii. Atunci am înțeles că cei mici se sperie de clovni, iar cei mari nu-i respectă”, povestește Adela. Inspirată de o perucă portocalie și de numele unui magazin central, Adela va crea personajul de poveste care astăzi este preferatul prichindeilor. În ce privește pictura, un alt talent nativ, descoperit încă din adolescență, imboldul de a-l dezvolta i-a venit când și-a dat seama că mobilierul din camera în care era cazată nu se asorta. Și pentru că a avut curajul să-l picteze, colegii au încurajat-o să creeze tablouri. „În momentele importante din viața mea am întâlnit oameni care au crezut în mine. Oameni care mi-au văzut potențialul, oameni care m-au încurajat. De la colegi și prieteni, la partenerul meu de viață, Sebi, care m-a ajutat la început de drum să-mi promovez munca, realizând site-urile potrivite. De aceea, la rândul meu, încerc întotdeauna să încurajez oamenii și mă străduiesc să văd partea frumoasă din fiecare persoană pe care o întâlnesc”, a mărturisit Adela. „Viața mi-a făcut multe daruri. Și profesia de actor pentru mine a fost un cadou. Unul prețios, la care mulți doar visează. Când îți dorești ceva și obții, ai tendința să creezi apoi noi dorințe, să alergi după alte țeluri. Dar când primești ceva la care nici nu visai, ești cumva dator să te bucuri și să onorezi acel dar. Viața este despre optimism și despre bucurie. Întâmplările nefericite sunt menite să ne facă să apreciem lucrurile frumoase din viața noastră. Prin tot ceea ce fac încerc să dăruiesc un zâmbet, un strop de speranță, nădejdea că va fi mai bine. Când iubești ceea ce faci și când muncești este imposibil să nu reușești”, a mărturisit Adela.

Pe Adela Lazăr publicul o poate vedea în spectacolele Regele Cerb, Scripcarul pe Acoperiș și Leonce și Lena. Petre Ghimbășan poate fi aplaudat în Variațiuni Enigmatice, Regele Cerb și Domnul Jurdan.

Tot astăzi este și ziua maestrului de sunet al Teatrului Regina Maria, Olimpiu Domide. Le urăm la mulți ani colegilor noștri, iar pe dumneavoastră vă invităm la teatru!