„Cei ce nu uită…” nu este un simplu spectacol de teatru. Este o experiență care te face responsabil de trecutul colectiv, o altă dimensiune a istoriei noastre recente. Este un spectacol care te obligă să ai sufletul și ochii larg deschiși pentru una dintre cele mai impresionante experiențe teatrale.

„Cei ce nu uită…” nu vorbește despre un eveniment simplist, ci despre ceea ce știm că s-a întâmplat în lagărele comuniste. Este un semnal de alarmă pentru generațiile care nu trebuie să uite de miile de oameni ce au murit în închisori.

Spectacolul este construit din poezii scrise în închisorile comuniste, în perioada 1948-1964, iar regizorul Gavriil Pinte spune că nu întâmplător a ales un scenariu bazat pe versuri ale unei perioade de tranziție a literaturii române. „Poezia rămâne religia teatrului meu”, declara acesta.

Emoțiile încep încă de la primii pași pe care îi faci spre sala de teatru. Culoarul lung și întunecat, ofițerii securității cu priviri încrâncenate, decorul morbit… toate formează un prolog apăsător, care te fac conștient că toți purtăm pe umeri responsabilitatea unei realități crude. E o călătorie fizică și spirituală în același timp. Un itinerariu al suferinței în care devii automat martor viu al unei istorii care nu are voie sa fie uitată.

„Cei ce nu uită…” e un spectacol în care cortina nu se ridică, în care nu există loc de aplauze. E doar o expunere a unei realități crude… Pentru că trecutul nu trebuie uitat.

„Spectacolul nostru pleacă de la poezii compuse în închisorile comuniste în perioada 1948-64 și (pseudo)poezia proletcultistă din acea periaodă, cea mai cumplită bifurcație a literaturii române. Poezia rămâne religia teatrului meu. Scenariu include și fragmente de interviuri, fragmente de jurnal, dim memorialistica detenției, declarații ale unora din cei ce-au pătimit în închisori, precum și documente ale Securității…

Nu facem teatru documentar, nici teatru politic. Consider că teatrul n-a rezolvat niciodată nici o problemă politică sau socială. Teatrul poate să creeze, eventual, analogii în zona spirituală. Sau nu. Nu avem naivitatea să credem că în urma acestui spectacol vreun fost torționar, vreo lichea securistă, vreun nemernic – va cere să fie judecat, condamnat. Declar și recunosc că fac parte dintre cei care cred că arta îi îndreaptă pe cei… drepți.” (Gavriil Pinte)

Un spectacol itinerant, teatru în spaţiu neconvenţional, realizat după un scenariu de Gavriil Pinte.

CU (în ordine alfabetică):

Andreea Gabor, Alina Leonte, Mirela Lupu, Anca Sigmirean, Angela Tanko, Anda Tămășanu, Dania Ținca, Denisa Vlad, Ion Abrudan, Șerban Borda, Ciprian Ciuciu, Tiberiu Covaci, Andrei Fazecaș, Andrei Gliga, Sorin Ionescu, Igor Lungu, Sebastian Lupu, Eugen Neag, Ion Ruscuț, Alexandru Rusu, Emil Sauciuc, Alin Stanciu, Radu Tudor, Răzvan Vicoveanu

Orchestra: Petru Popa, Dumitru Negrean, Sorin Costache, Gheorghe Căbuța, Nicu Moldovan, Eduard Albina

Regia artistică și ilustrația muzicală: Gavriil Pinte

Scenografia: Roxana Ionescu

Data premierei: 14 iunie 2013

Festivaluri:

  • Festivalul de Teatru Scurt, ediția a XIX-a – FITO 2013, Oradea

Premii și nominalizări:

  • Premiul special al juriului – Festivalul de Teatru Scurt – FITO 2013 – Oradea, septembrie 2013